Reprezentanţii agenţiilor spaţiale din întreaga lume se reunesc la Milano în această săptămână, în timp ce rivalitatea geopolitică alimentează o nouă cursă globală pe orbita Pământului şi pe Lună, cu o implicare puternică din partea sectorului privat, care se străduieşte să ţină pasul cu SpaceX, compania lui Elon Musk care a devenit dominantă pe piaţa lansărilor spaţiale, informează Reuters.

Din 1950, Congresul Astronautic Internaţional (IAC) a fost un loc în care oamenii de ştiinţă, inginerii, companiile şi liderii politici ai naţiunilor spaţiale au discutat despre cooperare, chiar şi în perioadele de tensiuni crescute între puterile mondiale.

Conferinţa din acest an va reuni sub acelaşi acoperiş specialiştii din domeniul spaţial ai celor două mari rivale - SUA şi China. Însă agenţia spaţială rusă Roscosmos, o putere istorică, izolată în prezent de Occident după invazia Ucrainei de către trupele Moscovei în 2022, nu va avea nicio prezenţă oficială, subliniind cele mai recente falii apărute în cooperarea spaţială.
Cu toate acestea, aproape toate cele 77 de ţări membre ale Federaţiei Internaţionale de Astronautică (IAF), organizaţia non-profit care organizează IAC, au participat la discuţii despre explorarea lunară, despre coaliţia tot mai mare de ţări reunită de NASA în cadrul programului său lunar Artemis şi despre nevoia presantă a Europei de a avea un acces suveran la spaţiu.

Preşedintele IAF, Clay Mowry, a declarat că un număr record de 7.197 de rezumate tehnice au fost depuse pentru acest congres, iar un procent record de 37% dintre lucrări vor fi prezentate de studenţi şi tineri profesionişti.

"Aceasta este cea mai interesantă perioadă a sectorului spaţial de la epoca Apollo din anii 1960", a declarat el pentru Reuters.

Bill Nelson, administratorul NASA, este aşteptat să obţină sprijin la IAC pentru strategia agenţiei americane de a apela la companii private pentru a înlocui îmbătrânita Staţie Spaţială Internaţională (ISS), după dezafectarea acesteia în 2030. Laboratorul ştiinţific orbital, vechi de peste două decenii, a fost un simbol al diplomaţiei spaţiale conduse în principal de SUA şi Rusia, în ciuda conflictelor de pe Pământ.

NASA, care investeşte miliarde de dolari în programul său emblematic Artemis, doreşte să îşi menţină o prezenţă pe orbita joasă a Pământului pentru a concura cu staţia spaţială a Chinei, Tiangong, care găzduieşte deja astronauţi chinezi la bordul său de peste trei ani.

Statele Unite şi China se întrec, de asemenea, pentru a trimite în acest deceniu primii oameni pe Lună de la ultima misiune americană Apollo din 1972. Cele două puteri spaţiale curtează agresiv ţările partenere şi se bazează în mare măsură pe companii private pentru programele lor lunare, modelând pe parcurs obiectivele agenţiilor spaţiale din ţări mai mici.
PRIORITĂŢILE EUROPEI

IAC 2024 se desfăşoară în contextul în care Parlamentul Italiei începe procedurile de aprobare a primului cadru legislativ al ţării pentru industria spaţială, care stabileşte, de asemenea, norme şi responsabilităţi pentru investiţiile private în acest sector.

"Aceste norme oferă ecosistemului naţional orientări cu privire la modul de atingere a obiectivelor noastre şi de acordare a utilizării spaţiului într-un mod durabil şi util", a declarat duminică ministrul italian al Industriei, Adolfo Urso.

Italia, unul dintre principalii contribuabili ai Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), a promis recent o finanţare de 7,3 miliarde de euro până în 2026 pentru proiecte naţionale şi europene.
Avântul tehnologiilor spaţiale disruptive, concurenţa privată stimulată în mare măsură de SpaceX şi tensiunile geopolitice au forţat Europa să îşi redefinească priorităţile atât pentru lansatoare spaţiale, cât şi pentru sateliţi.

Compania SpaceX a lui Elon Musk şi racheta sa de bază, Falcon 9, sunt utilizate de o mare parte din lumea occidentală pentru avea acces la spaţiu, determinând ţările - inclusiv SUA - să încurajeze noile start-up-uri spaţiale care pot să producă rachete mai accesibile. De asemenea, reţeaua de internet Starlink deţinută de SpaceX, aflată în plină dezvoltare, a făcut din această companie americană privată cel mai mare operator de sateliţi din lume.

După o pauză de un an, Europa şi-a redobândit accesul la orbita Pământului cu ajutorul unor vehicule fără echipaj, odată cu zborul de testare al lansatorului Ariane 6, în luna iulie. Dar capacitatea Europei rămâne limitată din cauza ruperii legăturilor cu Rusia, ale cărei rachete Soyuz au jucat un rol-cheie pentru "Bătrânul continent" înainte de războiul din Ucraina.
Industria europeană de fabricare a sateliţilor se confruntă, de asemenea, cu presiuni din ce în ce mai mari, deoarece piaţa odată înfloritoare pentru sateliţii ei geostaţionari mari şi personalizaţi se confruntă cu o presiune puternică din partea constelaţiilor de sateliţi plasaţi pe orbita joasă a Pământului, cum ar fi Starlink de la SpaceX.

Compania italiană Leonardo, una dintre gazdele IAC 2024, un eveniment care va dura o săptămână, a făcut apel la o nouă strategie pentru sectorul spaţial, care să îi includă pe partenerul său francez Thales şi pe principalul lor rival în producţia de sateliţi, Airbus.

Surse din industrie spun că cele trei companii sunt implicate în discuţii preliminare privind combinarea activităţilor lor ce implică sateliţi, dar multe lucruri vor depinde de atitudinea noii Comisii Europene, care a blocat eforturile anterioare ce vizau crearea unui actor european unic pe această piaţă.

Strategii europeni susţin că spaţiul este o piaţă mondială, iar forţarea companiilor europene să îşi păstreze alegerile în cadrul aceleiaşi regiuni ratează imaginea de ansamblu a concurenţei globale.

Eforturile NASA de a crea înlocuitori privaţi pentru ISS determină unele legături transatlantice, cum ar fi un joint-venture creat în acest an între Airbus şi compania americană de operaţiuni spaţiale Voyager pentru a răspunde cererii europene de cercetare şi operaţiuni pe orbita joasă a Pământului. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Simona Tatu, editor online: Anda Badea)