Sonda spaţială geamănă BepiColombo a zburat în noaptea de miercuri spre joi pe lângă Mercur şi urmează să ajungă din nou în proximitatea celei mai mici şi mai puţin cunoscute planete din Sistemul Solar în 2026, pentru a o studia mai bine, informează AFP.

Această survolare a suprafeţei lui Mercur a fost cea de-a patra dintre cele şase pe care va trebui să le execute dispozitivul spaţial BepiColombo, o colaborare între Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi Agenţia Spaţială Japoneză (JAXA), înainte de a-şi atinge obiectivul. Călătoria sa, ce acoperă o distanţă de peste 9 miliarde de kilometri, a început în octombrie 2018 după o lansare realizată de o rachetă din gama Ariane 5.

"Este planeta cea mai apropiată de Soare şi, totodată, cel mai greu de atins de o sondă interplanetară", a declarat Alain Doressoundiram, astronom la Observatorul Paris-PSL.

Cu toate acestea, Mercur nu este mai îndepărtată de Terra decât este Marte, la care o sondă spaţială poate să ajungă după o călătorie de şapte luni. Problema este că, pentru a menţine o sondă pe orbita sa, masa minusculă a lui Mercur face ca atracţia sa gravitaţională să fie extrem de slabă în raport cu cea a Soarelui.

"Este nevoie de mai multă energie pentru a frâna şi a opri lângă Mercur decât pentru a merge până la Marte", a explicat astronomul francez, întrucât, în caz contrar, sonda spaţială riscă să fie arsă şi transformată în cenuşă sau să se piardă în profunzimile Sistemului Solar.

Aici intervine "arta" metodei de asistenţă gravitaţională, care permite unei sonde să accelereze sau să încetinească şi să îşi modifice traiectoria atunci când trece pe lângă un corp ceresc.

Peisaj lunar

BepiColombo, un dispozitiv cu greutatea de patru tone, şi-a început călătoria în spaţiu printr-o survolare a planetelor Terra şi Venus. Totul a decurs fără probleme până în aprilie, când un incident legat de alimentarea cu energie electrică a pus în pericol misiunea, lăsând motorul său ionic la doar 90% din puterea sa de funcţionare.

Acest nivel este "sub puterea minimă necesară pentru inserţia pe orbita lui Mercur în decembrie 2025", a declarat Santa Martinez, directorul misiunii BepiColombo în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), într-un comunicat de presă.

De atunci, inginerii au modificat traiectoria sondei BepiColombo pentru a-i permite acesteia să intre pe orbita lui Mercur puţin mai târziu, în noiembrie 2026. Astfel, sonda dublă a trecut miercuri seară la o distanţă de aproximativ 160 km de suprafaţa planetei Mercur, cu aproximativ 35 km mai aproape decât se prevăzuse iniţial.

În ceea ce priveşte explorarea spaţială, Mercur a fost considerată "ruda săracă" din cadrul celor patru planete telurice din Sistemul Solar - din care mai fac parte Terra, Marte şi Venus. Şi asta nu doar pentru că Mercur este o planetă la care este greu de ajuns.

Survolată pentru prima dată în 1974 de sonda Mariner 10, planeta Mercur dezvăluie un peisaj lunar, departe de a entuziasma publicul general şi oamenii de ştiinţă, care sunt mai captivaţi de Marte şi rigolele sale, sau de Venus, considerată "geamănul" Pământului.

16 instrumente

Oamenii de ştiinţă au fost însă nevoiţi să aştepte până la misiunea Messenger, în 2011, prima sondă care s-a plasat cu succes pe o orbită în jurul lui Mercur, pentru a descoperi şi a confirma "unele lucruri destul de bizare", a declarat Alain Doressoundiram.

Aceste "ciudăţenii" fac din Mercur, potrivit acestui specialist în suprafeţe planetare, "veriga lipsă în planetologia comparată".

Înainte de toate, Mercur are un câmp magnetic, fiind singura planetă din Sistemul Solar alături de Terra ce prezintă această caracteristică. Însă cercetătorii nu îşi pot explica felul în care Mercur a putut să îşi păstreze câmpul magnetic în condiţiile în care ea se află la o distanţă atât de mică faţă de Soare.

O altă "ciudăţenie": Mercur are un nucleu de fier care reprezintă 60% din masa sa, în timp ce nucleul Pământului reprezintă doar o treime din masa planetei noastre.

Acestea sunt genul de caracteristici pe care "modelele teoretice nu le prezic", a subliniat astronomul francez. Clarificarea lor le-ar permite cercetătorilor să înţeleagă mai bine formarea planetelor telurice.

De asemenea, pe Mercur există anumite "goluri", un fel de cavităţi, neregulate şi foarte luminoase, semne ale unei activităţi geologice probabil recente. Precum şi semne de activitate vulcanică trecută.

Intrigă şi natura mineralelor care acoperă suprafaţa sa, a căror compoziţie rămâne o enigmă. Poate că acestea au fost "denaturate" de iradierea intensă a Soarelui şi de o temperatură a suprafeţei planetei, care variază de la 430°C în timpul zilei la -180°C pe timpul nopţii.

Cele 16 instrumente de la bordul misiunii BepiColombo, care reuneşte sonda europeană MPO şi cea japoneză MMO, vor încerca să descifreze toate aceste enigme în timp ce dispozitivul spaţial va orbita în jurul planetei Mercur timp de cel puţin un an şi jumătate. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Sursa foto: esa.int