FRAGMENT DE ISTORIE: 110 ani de la începerea Primului Război Mondial (28 iulie 1914)
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, după încheierea războiului ruso-turc (1877-1878), situaţia în Balcani era tensionată ca urmare a deciziilor adoptate la Congresul de la Berlin (1/13 iunie - 1/13 iulie 1878), care a avut rolul de a reglementa situaţia pe continent ca urmare a încheierii războiului. Zona Balcanilor a reprezentat o problemă spinoasă în cadrul lucrărilor congresului, acest spaţiu fiind de interes pentru marile puteri continentale care aveau drept scop obţinerea unui grad cât mai mare de influenţă în regiune.
Monarhia austro-ungară şi Anglia, alături de Franţa şi Germania, au cerut organizarea unui congres internaţional care să abordeze situaţia apărută în Europa, după înfrângerea Imperiului Otoman. Congresul de la Berlin, alături de Congresul de la Viena (1814) şi Congresul de la Paris (1856), se înscria în linia marilor conferinţe internaţionale ale secolului al XIX care prin măsurile adoptate aveau să îşi pună amprenta asupra evoluţiei hotărâtoare a continentului european. Întâlnirea celor şapte mari puteri (Austro-Ungaria, Franţa, Germania, Anglia, Italia, Rusia şi Imperiul Otoman) la Berlin ţintea în primul rând revizuirea înţelegerilor de la San Stefano care nemulţumeau celelalte mari puteri continentale şi Anglia, potrivit ''European Diplomacy in Crisis. Lessons From the Congress of Berlin of 1878'', autor Nina Markovic Khaze, în lucrarea ''Reform, Revolution and Crisis in Europe'' (Routledge, 2019).
Cancelarul Otto von Bismarck a fost gazda reuniunii şi preşedintele lucrărilor congresului, a îndeplinit rolul de mediator, iar statele participante având calitatea de actori direct implicaţi în procesul de negociere fiind Austro-Ungaria, Rusia, Marea Britanie, Franţa, Italia. Imperiul Otoman, deşi parte vizată de negocierile purtate şi de ţară cobeligerantă în conflict, a avut rolul de invitat observator, potrivit https://ww1.habsburger.net/. Guvernele de la Berlin, Viena şi Londra erau interesate în mod deosebit de contrabalansarea influenţei Rusiei în Balcani.
În cadrul congresului, s-a ajuns la o limitare a expansiunii navale a Rusiei, iar Muntenegru, Serbia şi România au obţinut recunoaşterea independenţei, Austro-Ungaria a ocupat Bosnia şi Herţegovina, teritoriul Bulgariei a suferit modificări în defavoarea statului bulgar, iar Cipru a intrat temporar sub administraţie britanică. Congresul nu a reuşit să rezolve chestiunile propuse sub forma unor aspiraţii ale Greciei, Serbiei şi Bulgariei, iar modul în care Otto von Bismarck a condus lucrările reuniunii a determinat o antagonizare a Rusiei, indică https://www.oxfordreference.com/.
Impactul hotărârilor de la Berlin a fost resimţit mult mai târziu pe continentul european. Consecinţele pe termen scurt au vizat recunoaşterea independenţei unor state şi modificări de graniţe, intrarea altora sub formă de protectorat a unor mari puteri, dar pe termen lung implicaţiile generate au influenţat organizarea teritorială în Europa de Sud-Est, indică ''European Diplomacy in Crisis. Lessons From the Congress of Berlin of 1878'', autor Nina Markovic Khaze, în lucrarea ''Reform, Revolution and Crisis in Europe'' (Routledge, 2019).
Starea de nemulţumire acumulată între marile puteri pe continent fusese, într-o anumită formă, dezamorsată, în ce priveşte în mod deosebit ''problema otomană'' şi revizuirea păcii de la San Stefano, dar germenii unui viitor mare conflict au fost semănaţi cu acest prilej, la Congresul de la Berlin, contribuind apoi, alături de alte evenimente majore, la declanşarea Primului Război Mondial.
La 28 iunie 1914 a avut loc în capitala Bosniei şi Herţegovina, la Sarajevo, evenimentul tragic al împuşcării moştenitorului tronului Austro-Ungariei Franz Ferdinand şi a soţiei sale Sofia, ducesă de Hohenburg, ceea ce a constituit unul dintre factorii declanşatori ai primei conflagraţii mondiale, potrivit www.history.com şi bestdiplomats.org. În acea zi a praznicului Sf. Vitus, arhiducele Franz Ferdinand şi soţia sa Sofia au vizitat oraşul cu o maşină decapotabilă. După ce coloana de maşini a trecut de sediul central al poliţiei şi de noile cazărmi ale forţelor armate, a avut loc o explozie. Primele informaţii indicau faptul că doi militari şi o femeie au fost răniţi. Prima tentativă de asasinat asupra lui Franz Ferdinand, de la ora 10.15, a eşuat, conform https://www.theworldwar.org. Arhiducele a cerut să fie continuat programul aşa cum fusese stabilit iniţial. Franz Ferdinand şi soţia sa au mers la spital pentru a vedea care este starea celor răniţi.
Sursa foto: iwm.org.uk
În apropiere de strada Franz Josef au avut loc alte împuşcături în direcţia maşinii în care se afla arhiducele şi soţia sa. Cei doi au fost răniţi şi au fost transportaţi la Konak, reşedinţa guvernatorului militar Oskar Potiorek. Aici, cuplul regal a fost îngrijit de medici. La scurt timp, în Sarajevo, au început să bată clopotele, fiind anunţat oficial faptul că arhiducele Franz Ferdinand şi soţia acestuia, Sofia, au murit în urma rănilor cauzate de împuşcături. Poliţia din Sarajevo a confirmat că suspectul arestat în cazul atacului era naţionalistul sârb Gavrilo Princip. În seara zilei de 28 iunie 1914, în Sarajevo au început mişcări de stradă, pentru ca în după-amiaza zilei următoare, 29 iunie, să fie consemnate distrugeri: magazine, cluburi, şcoli şi casele sârbilor, două sedii ale unor ziare sârbeşti şi cel mai bine cotat hotel din oraş, Europa. O persoană a murit şi peste 50 au fost rănite. Guvernatorul a instituit legea marţială şi au fost aplicate pedepse cu închisoarea sau chiar cu moartea.
Emoţia transmisă de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand avea să fie transferată în special asupra relaţiei Austro-Ungariei cu Germania. Kaiserul Wilhelm al II-lea avea relaţii foarte bune cu autorităţile din Viena şi asigura statul austro-ungar de tot sprijinul său în cazul unor acţiuni de pedepsire îndreptate împotriva Serbiei. Austro-Ungaria avea nevoie de sprijin politico-diplomatic şi eventual militar în cazul în care Rusia ar fi intervenit în Balcani în ajutorul Serbiei.
La 23 iulie 1914, ministrul de externe austro-ungar, Leopold von Berchtold, a transmis Serbiei un ultimatum în care cerea punerea în aplicare a unor măsuri necruţătoare pentru statul sârb. În data de 28 iulie 1914, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, ceea ce avea să fie începutul primei conflagraţii mondiale.
Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în Europa fuseseră configurate două blocuri politico-militare care exercitau o influenţă politico-diplomatică semnificativă asupra continentului european atât în plan politic, cât şi economic: Puterile Centrale (Germania şi Austro-Ungaria, la care vor mai adera ulterior Turcia, Bulgaria, România în 1883) şi Antanta (Anglia, Franţa şi Rusia, la care vor mai adera ulterior Italia, România în 1916, SUA).
Declararea războiului de către Austro-Ungaria Serbiei (la 15/28 iulie 1914) a avut la bază asigurări din partea Germaniei că va sprijini Viena în cazul în care Rusia va interveni militar în favoarea Belgradului. La 19 iulie/1 august, Germania a declarat război Rusiei, aceasta din urmă venind în sprijinul Serbiei. Ulterior, la 21 iulie/3 august, Franţa a declarat război Germaniei şi, la 22 iulie/4 august, Marea Britanie anunţa guvernul german că i-a declarat război.
La 24 iulie 1914, secretarul britanic de externe Sir Edward Grey a încercat să organizeze o conferinţă de pace internaţională pentru prevenirea escaladării situaţiei de tensiune de pe continent. Franţa a acceptat demersul, însă Germania a refuzat participarea la o astfel de întâlnire. La 29 iulie, Germania a cerut Londrei neutralitate în cazul producerii unui război european, însă guvernul britanic a refuzat să adopte public o astfel de poziţie, potrivit https://www.iwm.org.uk.
Suveranitatea Serbiei ar fi fost grav afectată dacă accepta pe deplin ultimatumul avansat de Austro-Ungaria, însă orice răspuns altul decât acceptarea necondiţionată a documentului transmis de Viena ar fi alimentat demersurile austro-ungare drept mobil pentru război. Viena a respins răspunsul Serbiei, care accepta toţi termenii ultimatumului cu excepţia implicării oficialilor austro-ungari în ancheta privind asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, drept urmare la 28 iulie 1914 Viena a declarat război Belgradului. La 25 iulie 1914, serbia declarase mobilizarea generală pentru a se pregăti de război. Austro-Ungaria pregătise, în cursul unei serii ample de convorbiri politico-diplomatice cu Berlinul, decizia declarării războiului către inamicul Serbia, având informaţia certă că beneficiază de sprijinul guvernului german.
Sursa foto: iwm.org.uk
Rusia a cerut, la 30 iulie 1914, forţelor sale armate să se pregătească de război. Ruşii, în schimb, au considerat mobilizarea drept o măsură de precauţie în cazul în care conflictul va izbucni, însă Germania a interpretat această decizie de mobilizare a statului rus drept un potenţial act agresiv îndreptat asupra Austro-Ungariei. Germania urmărea să învingă Franţa înainte de a pune în aplicare un plan de luptă împotriva Rusiei. În data de 31 iulie 1914, Germania a trimis un ultimatum Rusiei cerând să treacă la demobilizarea forţelor sale. În ziua următoare, ultimatumul a expirat fără să fie înregistrat vreun răspuns din partea autorităţilor ruse, iar Germania a declarat război Rusiei şi la rândul său a cerut mobilizarea generală a efectivelor sale. Guvernul Franţei se aştepta la o potenţială invazie germană din partea inamicului său clasic, avea nevoie însă de sprijinului Rusiei pentru a putea rezista. La data de 3 august 1914, Germania a declarat război Franţei, care la rândul său a procedat la o declaraţie de război similară adresată Berlinului. Pe acest fond de coagulare a blocurilor beligerante, demersurile politico-diplomatico franco-ruse asupra guvernului britanic au crescut vertiginos pentru câştigarea sprijinului britanic, însă în conformitate cu termenii înţelegerilor cu Rusia şi cu Franţa, Londra nu avea nicio obligativitate de implicare militară în luptă, indică https://www.iwm.org.uk.
Sursa foto: iwm.org.uk
Ulterior debutului ostilităţilor militare, Germania a reuşit anumite succese pe frontul de vest, impunând controlul asupra coastei atlantice a Canalului Mânecii, ceea ce a reprezentat o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi comerţului internaţional ale Marii Britanii. Din 1 august 1914, guvernul de la Londra a început să ia măsuri privind pregătirea de război, fiind mobilizate forţele marinei regale şi au fost de acord cu avansarea promisiunilor de protejare a coastei franceze de agresiunea germană prin Canal, iar la 2 august 1914, cabinetul britanic a anunţat că sprijină Belgia dacă ar fi existat o încălcare substanţială a neutralităţii sale, conform portalului citat anterior.
Această amplă criză balcanică a avut toate caracteristicile necesare de a se extinde şi de a se amplifica generând un conflict european de proporţii. Având toate premisele declanşării, la 28 iulie 1914 a început Primul Război Mondial prin declaraţia de război adresată de Austro-Ungaria către Serbia şi apoi prin ocuparea militară la 2 august 1914 a Luxemburgului de către Germania cât şi prin schimbul de focuri în zona de graniţă franco-germană din 3 august 1914 care a determinat declararea concomitentă a războiului între cei doi vechi inamici clasici ai continentului european, Franţa şi Germania.
Primul Război Mondial s-a încheiat în 11 noiembrie 1918 prin semnarea armistiţiului de la Compiegne, care a pus capăt luptelor de pe frontul de vest, documentul fiind semnat din partea Aliaţilor de mareşalul Ferdinand Foch, amiralul Rosslyn Wemyss şi generalul Maxime Weygand, iar din partea delegaţiei germane - de contele Alfred von Oberndoff, ministrul de stat Matthias Erzberger, generalul Wilhelm von Winterfeldt şi căpitanul Ernst Vanselow, potrivit lucrării Mica Enciclopedie a Marelui Război (1914-1918) (Bucureşti, Editura Corint, 2014). Confruntările militare au luat sfârşit la aceeaşi dată, în momentul intrării în vigoare a armistiţiului. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)
Sursa foto din deschidere: Today In History/X
Alte știri din categorie
Cea de-a cincea reuniune a Comunităţii Politice Europene, la Budapesta (7 noiembrie)
Cea de-a cincea reuniune a Comunităţii politice europene (CPE) are loc la 7 noiembrie 2024, la Budapesta, şi va dezbate provocările în materie de securitate cu care se confruntă Europa, conform scrisorii de invitaţie la summit publicate pe site-ul https://www.consilium.europa.eu/, la 25 octombrie. Comunitat
DOCUMENTAR: Scriitorul japonez Sir Kazuo Ishiguro, laureat Nobel în 2017, împlineşte 70 de ani (8 noiembrie)
Sir Kazuo Ishiguro este un scriitor britanic de origine japoneză, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2017, ale cărui romane au fost traduse în peste 50 de limbi străine. Unele dintre cele mai bună cărţi ale sale - "The Remains of the Day" (1989) şi "Never Let Me Go" (2005) - au fost vândute, fiecare, în peste 1 milion
O PERSONALITATE PE ZI: Sociologul şi academicianul Mihail M. Cernea
Sociologul Mihail M. Cernea, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 14 octombrie 1931, la Iaşi, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003). A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti între 1950 şi 1954. A de
Festivalul de Film Românesc de la Washington, din 7-10 noiembrie 2024
Cea de-a cincea ediţie a Festivalului de Film Românesc de la Washington are loc în perioada 7-10 noiembrie 2024, la Landmark's E Street Cinema, sub titlul "New Romanian Perspectives", conform informării Ambasadei României în SUA. Cel mai mare eveniment de promovare a cinematografiei naţionale din spaţiul nord-american, der
O PERSONALITATE PE ZI: Actorul Dean Stockwell
Actorul de film, teatru şi televiziune, Dean Stockwell, cu o carieră de aproape şapte decenii, s-a remarcat în producţii precum "Quantum Leap" (1989-1993) sau "Dune" (1984). A primit o nominalizare la un Premiu Oscar la categoria cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul său din "Married to the Mob" (1988). Robert
7 noiembrie - Ziua internaţională împotriva violenţei şi a bullying-ului la şcoală, inclusiv a cyberbullying-ului (UNESCO)
Ziua internaţională împotriva violenţei şi a bullying-ului la şcoală, inclusiv a cyberbullying-ului, este marcată în prima zi de joi a lunii noiembrie, în 2024, la 7 noiembrie, potrivit site-ului UNICEF, https://www.unicef.org/. Bullying-ul se poate identifica, indică site-ul https://www.u
BISERICI ŞI CATEDRALE: Catedrala din Uppsala
Catedrala din oraşul suedez Uppsala datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea. Este cea mai înaltă biserică din Scandinavia, reşedinţa episcopală a arhiepiscopului Suediei, adăposteşte osemintele Sfântului EriK, gazda tradiţională de încoronare a regilor suedezi în trecut şi o adevărată capodoperă a arhitecturii gotice scandinave, conform
5 noiembrie - Ziua mondială de conştientizare a tsunamiurilor (ONU)
Ziua mondială de conştientizare a tsunamiurilor este marcată, anual, la data de 5 noiembrie. În ultimii 100 de ani, peste 260.000 de oameni au murit în 58 de dezastre provocate de tsunami. Cu o medie de 4.600 de morţi, acest fenomen a depăşit orice alt dezastru natural. Cel mai mare număr de decese a fost provocat de tsunamiul care a avut loc în urma seismu
O PERSONALITATE PE ZI: Muzicianul canadian Bryan Adams
Bryan Adams este un cântăreţ-compozitor rock, fotograf şi activist social ale cărui albume "Cuts Like a Knife" (1983) şi "Reckless" (1984) l-au făcut unul dintre cei mai populari şi de succes artişti ai anilor '80. S-a născut pe 5 noiembrie 1959, în Kingston, Ontario, Canada. Adams a fost un talentat muzical la o vârst
DOCUMENTAR: Actorul american Matthew McConaughey împlineşte 55 de ani (4 noiembrie)
Actorul Matthew McConaughey, recompensat, în 2014, cu Premiul Oscar la categoria cea mai bună interpretare a unui actor în rol principal, pentru rolul Ron Woodruff din producţia "Dallas Buyers Club", s-a născut la 4 noiembrie 1969, în Uvalde, Statul Texas. A absolvit Universitatea din Austin (1993) şi a înregistrat primul succes cu filmul &q
Tim Walz, candidatul democrat la vicepreşedinţia SUA (fişă biografică)
Guvernatorul de Minnesota Tim Walz, candidatul democrat la vicepreşedinţia SUA, s-a născut la 6 aprilie 1964, la West Point, Cuming County, Nebraska. A absolvit Liceul Butte (1982) şi Colegiul de Stat Chadron, cu o diplomă în ştiinţe sociale (1989), urmând apoi un master la Universitatea de Stat Minnesota, din Mankato, Minnesota (2001) şi cursuri la Universitatea
JD Vance, candidatul republican la vicepreşedinţia SUA (fişă biografică)
Senatorul de Ohio JD Vance, candidatul Partidului Republican la vicepreşedinţia SUA, s-a născut la 2 august 1984, în Middletown, statul Ohio, potrivit https://www.vance.senate.gov şi https://www.biography.com. A absolvit, în 2003, Middletown High School. În 2005, s-a înscris în serviciul militar al US Marine Corps,
Kamala Harris, candidata democrată la preşedinţia SUA (fişă biografică)
Vicepreşedinta Statelor Unite ale Americii, Kamala Harris, candidata democrată la preşedinţia SUA, s-a născut la 20 octombrie 1964, în Oakland, California, dintr-un tată de origine jamaicană, care a emigrat în SUA pentru a urma studii în economie, şi o mamă activistă şi cercetătoare în domeniul cancerului de sân, care a emigrat din India
Donald Trump, candidatul republican la preşedinţia SUA (fişă biografică)
Donald Trump, cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite, s-a născut la 14 iunie 1946, în Queens, New York. Fiul lui Fred Trump, un bogat investitor imobiliar stabilit în New York City, Donald Trump a absolvit New York Military Academy (NYMA) din New York (1964) şi Şcoala de business Wharton a Universităţii Pennsylvania (1968). După terminarea studiilor, s-a a
O PERSONALITATE PE ZI: Actorul Martin Henry Balsam
Actorul Martin Henry Balsam, deţinător al unui Oscar în 1966, cunoscut pentru rolurile din "Psycho", "A Thousand Clowns" sau serialul "Archie Bunker's Place", s-a născut la 4 noiembrie 1919, în Bronx, la Jewish, New York, SUA. A urmat liceul la "DeWitt Clinton High School" din New York şi cursurile clubul