Agenţia Spaţială Europeană (ESA) a prezentat joi prima serie de imagini ştiinţifice ale cosmosului realizate de telescopul spaţial Euclid, care va observa 2 miliarde de galaxii într-un interval de şase ani pentru a încerca să desluşească misterul materiei întunecate, informează AFP.

După lansarea sa în spaţiu, în iulie 2023, telescopul Euclid a furnizat în luna noiembrie a anului trecut un prim set de imagini "uluitoare", potrivit declaraţiilor făcute de directorul ESA, Josef Aschbacher. De această dată, noile imagini sunt "exploatabile din punct de vedere ştiinţific", a explicat coordonatorul departamentului de imagini şi date ştiinţifice din cadrul echipei care administrează telescopul, Jean-Charles Cuillandre, astronom la Comisariatul pentru energie atomică (CEA).

În spatele celei mai noi serii de imagini, obţinute cu participarea astronomului italian Giovanni Anselmi, se află date ştiinţifice asociate cu cele 11 milioane de surse cereşti care le populează. Ele le vor permite "astrofizicienilor din lumea întreagă să exploateze informaţiile obţinute", începând cu semnatarii celor 10 articole ştiinţifice asociate cu aceste imagini şi care au fost publicate joi.

Vedeta noului set este clusterul galactic Abell 2390, situat la aproximativ 2,7 miliarde de ani-lumină de Terra. Imaginea obţinută de telescopul Euclid, în doar trei ore de observare, a surprins peste 50.000 de galaxii.

În centrul său, arcuri de lumină semnalează prezenţa materiei întunecate, atât de masivă încât deviază lumina galaxiilor îndepărtate. Materia întunecată, o categorie ipotetică de materie despre care se crede că ar reprezenta un sfert din energia Universului, reprezintă obiectivul suprem al căutărilor întreprinse de Euclid. La fel şi energia întunecată, care ar explica expansiunea Universului.

Abell 2390 dezvăluie o lumină palidă în clusterul galactic. Aceasta provine de la stelele ejectate în cadrul mişcărilor ce animă galaxiile, care sfârşesc prin "a crea un fel de nor care înconjoară întregul cluster", a explicat Jean-Charles Cuillandre. Astronomii consideră că această lumină acţionează ca o "urmă" a materiei întunecate, care reţine acele stele solitare în plasa sa gravitaţională.

Pepinieră de stele

Examinând nebuloasa Messier 78, Euclid scrutează o pepinieră stelară, unde norii moleculari, un amestec de gaz şi praf, "se prăbuşesc sub propria lor greutate". În mod obişnuit, aproximativ 10% din această materie se condensează în stele tinere. Tinereţea lor le face "foarte active, producând vânturi stelare care împing norii din nebuloasă", a adăugat acelaşi astronom.

În imaginea furnizată de Euclid, regiunile centrală şi superioară arată finalizarea acestui proces, cu stele foarte strălucitoare în interiorul unor cavităţi şi cu vânturile lor stelare care "au şlefuit şi împins înapoi norul, care este pe cale să se retragă".

În schimb, în partea de jos a nebuloasei, "începem să vedem lucruri care se deschid (...) cu obiecte strălucitoare care încearcă să iasă", stele gata să apară după o perioadă de gestaţie de milioane de ani.

Euclid poate cuprinde întreaga scenă într-o singură imagine datorită câmpului său larg de vizualizare, spre deosebire de telescopul spaţial James Webb - vecinul său aflat la aproximativ 1,5 milioane de km de Pământ -, care vede mai puţin din bolta cerească, dar la distanţe mai mari în interiorul Universului.

Demonstraţia poate fi făcută printr-un zoom out, pentru a vedea o galaxie spirală mare, NGC 6744, o copie a galaxiei noastre.

Datele din imagini le vor permite astronomilor să numere stelele, precum şi să cartografieze distribuţia acestora şi norii de gaz în care se formează.

În cazul clusterului Abell 2764, observatorul călătoreşte la un miliard de ani-lumină de Pământ, spre o imensă întindere neagră străpunsă de o stea galbenă. Roiul galactic şi haloul său de materie întunecată se află în colţul din dreapta sus. Văzut de aproape, acesta dezvăluie faptul că "toată lumea interacţionează cu toată lumea", cu învelişuri stelare extinse şi braţe de galaxii întinse unele spre altele.

De asemenea, imaginea Grupului Dorado (ERO), din constelaţia omonimă, ilustrează această interacţiune prin două galaxii eliptice care, deşi "nu sunt foarte interesante din punct de vedere vizual", dezvăluie relaţia lor trecută prin reziduurile braţelor lor spiralate care se ating reciproc.

Fotografia conţine şi o surpriză. O mică galaxie pitică rotundă, vizibilă foarte clar într-o vedere de aproape, care pare traversată de echivalentul unui şirag de perle. "Nu am mai văzut niciodată aşa ceva", a recunoscut astronomul francez. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: esa.int