Temutele şi admiratele amazoane, femeile războinice din legendele elene au existat în realitate acum 4 milenii, indică dovezile descoperite în urma excavării unor morminte din Epoca Bronzului aflate pe teritoriul Republicii Autonome Nahcivan, în Azerbaidjan, susţine istoricul Bettany Hughes, coordonatoarea săpăturilor arheologice, conform unei informaţii transmise de Ambasada Azerbaidjanului în România şi de publicaţiile britanice The Guardian, The Observer.

În legendele greceşti, amazoanele erau femei războinice care trăiau la marginea lumii cunoscute. Hercule, într-una dintre cele 12 munci ale sale, a trebuit să obţină centura magică a reginei amazoanelor Hippolyta, iar Ahile a ucis în luptă o altă regină, Penthesilea, dar după ce i-a căzut fără viaţă la picioare şi i-a scos coiful, s-a îndrăgostit de ea, fiind străfulgerat de frumuseţea ei uimitoare.

Istoria acestor frumoase războinice nomade, care stăpâneau la perfecţie arta călăriei şi erau neobişnuit de iscusite în folosirea arcului, care luptau şi vânau la fel ca bărbaţii, a fost mult timp învăluită în mit. Cu toate acestea, arheologii descoperă din ce în ce mai multe dovezi că amazoanele au existat cu adevărat.

Săpăturile derulate într-o necropolă din Epoca Bronzului din regiunea Nahcivan din Azerbaidjan au arătat că aceste femei războinice au fost îngropate cu bijuterii şi arme - pumnale de bronz, buzdugane şi vârfuri de săgeţi ascuţite brici.

Arheologii au ajuns la concluzia că mormintele găsite ar putea aparţine amazoanelor care au trăit acum patru milenii. Aceste femei de temut erau faimoase pentru că se organizau în societăţi din care erau excluşi bărbaţii dar şi pentru priceperea lor în arta războiului, în special în folosirea arcului.

Această descoperire arată "că există un adevăr în spatele miturilor şi legendelor Greciei Antice", a declarat Bettany Hughes pentru The Observer.

Arheologul a remarcat, de asemenea, că aceste dovezi devin şi mai importante atunci când sunt legate de descoperiri anterioare. În 2019, rămăşiţele a patru femei războinice au fost găsite în Rusia, îngropate cu vârfuri de săgeţi. În 2017, arheologii armeni au dezgropat rămăşiţele unei femei care se pare că a murit din cauza rănilor suferite în luptă, după ce i-a fost găsit un vârf de săgeată în picior. Şi la începutul anilor 1990, rămăşiţele unei femei îngropate cu un pumnal au fost găsite lângă graniţa cu Kazahstan.

Totuşi, "o civilizaţie nu este formată dintr-un singur mormânt. Dacă vorbim despre o cultură care a dominat Caucazul şi stepa, aşa cum o descriu anticii, atunci evident că avem nevoie şi de alte descoperiri", a adăugat ea.

Unele dintre scheletele descoperite în Nahcivan arată în mod clar că femeile au folosit în mod activ arcuri şi săgeţi. "Degetele lor sunt deformate pentru că foloseau foarte des arcul şi săgeţile. Modificările articulaţiilor degetelor nu au apărut numai ca urmare a vânătorii. Este vorba de o activitate desfăşurată susţinut şi de antrenamente riguroase. De asemenea, foarte interesant este că multe dintre dovezile obţinute din examinarea osemintelor indică în mod clar că aceste femei petreceau foarte mult timp călare. Pelvisul acestor femei era în mare măsură deschis din cauza timpului îndelungat petrecut în şa. Oasele lor sunt modificate după stilul lor de viaţă", a explicat Bettany Hughes.

Arheologul a atras atenţia asupra faptului că printre bijuteriile descoperite în necropolă se numără şi coliere din cornalină. "Cornalina este o piatră semipreţioasă. Este deseori asociată cu marile preotese sau cu zeităţile. Este aşadar însemnul unor femei cu un statut social înalt - la fel cum sunt şi capetele de buzdugane".

Descoperirile arheologilor britanici vor fi prezentate în aprilie într-o nouă serie de documentare la British Channel 4, numită "Treasures of the World by Bettany Hughes". Unul dintre episoade, intitulat "Drumul Mătăsii şi Caucazul", se concentrează pe o parte a lumii care a fost martoră la fluxul şi refluxul culturilor şi civilizaţiilor în secole, de-a lungul rutelor de comerţ care au legat Asia şi Europa.

Pe urmele amazoanelor care au trăit pe teritoriul Azerbaidjanului de astăzi, arheologul britanic a vizitat şi satul antic Hînalig din regiunea Guba, localitatea europeană aflată la cea mai ridicată altitudine (2.180 m). Acest sat este atât de izolat "încât pare a fi pierdut în timp", susţine Hughes, care mai precizează că limba folosită local nu este vorbită nicăieri în altă parte.

În acest loc a existat o aşezare încă din Epoca Bronzului, iar unii dintre cei 2.000 de locuitori din Hînalig le-au spus arheologilor britanici că în vremuri străvechi femeile de acolo obişnuiau să se deghizeze în bărbaţi, acoperindu-şi feţele cu eşarfe - poveşti transmise din generaţie în generaţie. Istoricul britanic a abordat cu localnicii mitul amazoanelor. "Ei mi-au spus că toate bunicile şi străbunicile lor au luptat. Bărbaţii erau duşi cu turmele, iar în caz de nevoie femeile obişnuiau să-şi acopere feţele şi să lupte, exact aşa cum menţionează şi sursele din Antichitate, iar oamenii nu mai ştiau dacă erau femei sau bărbaţi", a mai susţinut Hughes.AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: aze.media