Muzeul de Istorie din Sighişoara a făcut publică o istorie mai puţin ştiută a unui deputat sas, ales de zece ori în Parlamentul României în perioada interbelică, proclamat, în anul 1938, senator pe viaţă de către Curtea de Casaţie, cel care i-a reproşat personal lui Adolf Hitler politica antievreiască dusă de statul german la mijlocul anilor '30.

La fel ca şi în cazul lui Iuliu Maniu, care s-a stins în închisoarea de la Sighet în 1953, nici Hans Otto Roth nu are un mormânt, după ce a murit în închisoarea comunistă de la Ghencea, în 1953, la scurt timp după marele om politic român.

"În perioada interbelică, liderul de necontestat al saşilor din Transilvania a fost sighişoreanul Hans Otto Roth. De mai multe ori a fost deputat în Parlamentul României şi (...) a luptat pentru păstrarea drepturilor şi a identităţii saşilor transilvăneni. În România Mare a fost o persoană care a aderat la principiile democratice şi în anii '30 s-au opus creşterii ideilor de extremă dreaptă, ideilor naziste. Cu această ocazie s-a şi retras din viaţa politică, însă după 1945, la fel ca şi ceilalţi lideri politici din România interbelică, va suferi şi va ajunge închis. A ajuns deţinut politic în temniţele comuniste. Va muri în anul 1953 în lagărul de la Ghencea, la Bucureşti. După mărturia lui Corneliu Coposu, se pare că a murit chiar în braţele lui Corneliu Coposu. La fel ca marele Iuliu Maniu, nici astăzi nu i s-au putut recupera osemintele. Se ştie doar că este îngropat în zona lagărului de la Ghencea, dar nu i s-au găsit osemintele. Nici astăzi nu avem un mormânt", a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara, Nicolae Teşculă.

Hans Otto Roth a fost un jurist eminent, născut la Sighişoara în 29 aprilie 1890, care şi-a desăvârşit studiile la Viena, Berlin, Zurich şi Budapesta, iar între anii 1932-1934 a fost preşedinte al Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa.

Foto: (c) Dorina Matiş/AGERPRES

Cunoscând foarte bine situaţia minorităţilor de pe continent, relatează Teşculă, Hans Otto Roth, în calitate de preşedinte al Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa i-a solicitat o audienţă lui Adolf Hitler, ocazie cu care a protestat în faţa Führer-ului împotriva politicii antievreieşti.

El l-a avertizat pe Hitler că ceea ce se întâmpla în Germania cu populaţia evreiască va influenţa situaţia minorităţilor germane în toată Europa. Nici în cadrul politicienilor naţionalişti-socialişti saşi Roth nu a fost foarte iubit, aceştia excluzându-l din Grupul Etnic German, pe motiv că ar fi "duşman".

Hans Otto Roth a fost ales de zece ori deputat în Parlamentul României în perioada interbelică, motiv pentru care, conform prevederilor Constituţiei din 1923, a devenit senator de drept în anul 1938.

"După schimbarea alianţei de către România, din 23 august 1944, Roth a încercat să preia conducerea politică a germanilor din România şi să atenueze consecinţele grave ale epocii naziste, dar în anii următori a fost marginalizat de regimul comunist, murind în 1 aprilie 1953, la Ghencea", a spus Teşculă.

Hans Otto Roth s-a remarcat politic în anul 1918, când, în calitate de secretar al Comitetului Central Săsesc a susţinut aderarea saşilor la unirea Transilvaniei cu România, făcând parte din delegaţia săsească care a predat Guvernului român şi regelui Ferdinand I hotărârea adunării reprezentanţilor saşi de la Mediaş. Prin hotărârea de la Mediaş, din 8 ianuarie 1919, Comitetul Central Săsesc a proclamat unirea poporului sas din Transilvania cu Regatul României.

Potrivit lui Nicolae Teşculă, în 1940, Roth a refuzat de două ori portofolii de ministru, odată în Guvernul Ion Gigurtu, a doua oară pe vremea lui Ion Antonescu.

În anii '40, Roth a îndemnat deseori saşii şi şvabii să aibă un comportament loial faţă de statul român şi a condamnat în repetate rânduri nazismul, dar nu a putut preîntâmpina deportările din rândul acestor comunităţi în URSS.

"Dr. Hans Otto Roth, care a fost, printre altele, preşedinte al grupului parlamentar Partidul German la Bucureşti, a fost unul dintre ultimii reprezentanţi care au militat pentru poziţii bazate pe autodeterminare în spiritul vechii Naţiuni Săseşti. Din acest motiv, naţional-socialiştii germani din România l-au exclus din Grupul Etnic German şi l-au considerat duşman. După schimbarea de alianţă a României din 23 august 1944, acesta a încercat să preia conducerea politică a germanilor din România şi să atenueze cele mai grave consecinţe ale epocii naziste. Însă, pe parcursul următorilor ani, Roth a fost marginalizat de regimul comunist şi s-a stins în temniţele acestuia în 1953", se menţiona pe unul dintre panourile din expoziţia "Andreanum 800 de ani - lege şi constituţie la saşii transilvăneni", prezentată recent, la Sighişoara, de către Departamentul pentru Relaţii Interetnice. AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Irina Giurgiu)